:)

Ladies & Gentlemen

Published with Blogger-droid v2.0.10

De ce?

Mda...doare. Doare mai rau decat cand ai spus-o prima data. Nu stiu de ce, dar presimteam ca o sa vina clipa asta si totusi ma agatam cu disperare de ultimul fir de speranta...pentru ca asa ai spus tu, so I'll put the blame on you, desi este numai vina mea. Este vina mea ca nu am stiut cand sa pun punct. Defapt cred ca am stiut, dar nu am vrut. Nu vroiam sa pierd. Vroiam sa exist pentru tine. Si in definitiv asa am facut... am existat pentru tine. Dar si acum ca nu esti, am contatat ca inca exist. Asa ca WTF? Ce cacat?! Stii ce, I might soud bitchy...dar pana la urma asa sunt eu. Sunt strong enough incat sa realizez ca pana acum am dat numai rateuri, tu fiind cap de lista. Sunt destul de puternica sa spun ca sufar si sa recunosc ca am in continuare nevoie de tine. Si da...nu stiu cum sa spun...nu poti iubi ceea ce nu vezi, dar stau si ma intreb: Oare cine pula mea a spus primul "Te iubesc!"? Daca iti aduci aminte cred ca nu am fost eu. Si cand am spus-o eu ai plans. De ce? Tu ai sustinut ca ma iubesti si nu m-ai vazut. Defapt spune-mi te rog, daca nu exista relatii la distanta, cum sustii ca te-ai impacat cu ea? Nu am nevoie de mila ta...defapt de a nimanui. Pentru ca mereu am suferit si m-am ridicat singura. Daca am plans atunci, am facut-o pentru ca se termina prea repede si pentru ca realizam ca e un gen de deadline. Stiam ca va veni si ziua asta si cred ca plansul m-a ajutat sa ma descarc pentru ce a venit acum... Nu pot sa spun ca m-ai lovit pe neasteptate...'Cause I saw it comin'. Dar m-ai lovit intr-un fel misel. Nu ai avut nici macar tupeul sa-mi spui la telefon, in mod direct. Ai trimis un sms. Am vazut cat de strong esti. De ce? De ce mi-ai mai scris poezii? "Iulia, ai auzit? Te iubesc!". Cea mai ieftina vrajeala... Defapt...That's your charm, nu-i asa? Uite ce e. Sincer nu te urasc... Sunt mandra de tine. Mi-as dori sa pot fi si eu de piatra si in interior, dar nu pot. App, lantisorul la care am avut agatata inima ta s-a rupt...am pierdut-o. Cred ca a gasit-o ea;) . So congradulations!\:D/ . "Ai sa uiti si de mine cum ai uitat si de ea". "Nu te-am uitat, omul pleaca grabit, dar se intoarce la ce a iubit..." - Si asta tot vrajeala ieftina, ca doar e criza. Iti spun doar atat: enjoy your life si ai si tu grija de tine. Ca nu stiu daca dupa ce te vor cunoaste altii cu adevarat, vor mai avea ei;). Si tine minte: nu esti strong:) . Merci oricum pentru timpul care a fost ok, dar in definitiv realizez ca a fost pierdut. Zbye!

Nu esti singur!

Pai spun asta pentru ca m-ai speriat ingrozitor. Pentru prima data, cu tine, am simtit sentimentul acela de nesiguranta. Ca atunci cand ai un cosmar in care iti fuge pamantul de sub picioare si singura directie de urmat este...in jos. Mi-a fost atat de teama cand ai spus ceva de pauza. Atunci am simtit ca brusc timpul s-a oprit, iar eu eram blocata in el si nu gaseam butonul play. Stiu ca este greu, ca eu sunt aici, tu acolo... Dar eu sunt aici pentru tine. Tu esti cel mai inalt tel al meu. Nu iti mai cer sa fii puternic. Insa pot sa iti promit ca daca tu nu vei fi, te voi indruma eu. Inafara de asta, vreau ca tu sa fii de partea mea...sa ma ajuti. Pentru ca nu stiu daca pot sa lupt doar eu. Odata si odata tot o sa cad... Tu stii cum sunt eu...eu sunt asa...firava. Este de ajuns ca tu sa clipesti si mie sa imi curga o lacrima. Este de ajuns sa ma tii in brate, ca eu sa simt ca zbor... Si este de ajuns sa opresti totul, ca eu sa cad. Nu stiu daca ma voi mai putea ridica. Pentru ca durerea ar fi sfasietoare. Iar tu chiar stii cum e durerea aia, nu? Tu stii ca ma doare. Si eu stiu cat te doare pe tine. Te doare ca nu sunt acolo... te doare ca nu ma simti... te doare ca nu exista "NOI" 100%. Nu iti mai cer nimic. Nu pot sa pretind acest drept. Pentru ca nu pot oferi nimic la schimb, in conditiile de acum. Dar te iubesc, asa cum stiu ca ma iubesti si tu si sper cu disperare ca asta sa nu se schimbe... Pentru ca eu astept sa vin. Asteapta-ma. Nu imi da drumul pentru ca ma pierd...si nici eu nu ma voi mai gasi. Voi ramane singura. Tu esti lumea mea... Fara tine as fi in abis... asa cum am fost inainte de tine. Sa stii ca sunt invidioasa pe fiecare fata care te-a strans in brate... pentru ca pentru un moment, ea a tinut in bratele ei, intreaga mea lume. M-ai zapacit. Nu mai stiu cine am fost. Stiu ca m-ai schimbat... M-ai facut sa fiu alt om. M-ai deschis... Stii... nu am mai spus te iubesc altcuiva. Tu esti acel cineva unic. Te iubesc! Nu iti mai spun nimic. Decat te iubesc! Doar asta simt...

Lacrimi de iubire

Nu, nu este vorba despre film. Este vorba despre mine si el. Noi-acest intreg unit de curand. Astazi a fost o zi importanta pentru mine si una mare pentru el, deci una extraordinara pentru noi. Imi place cum suna "noi". Simt ca eu sunt parte a acestui ceva...si ca in acelasi timp contez foarte mult pentru cineva. Ca sunt baza a ceva...a cuiva. I feel big! Dar cum spuneam, azi a fost o zi mare pentru amandoi. El mi-a spus "te iubesc" in repetate randuri, pana acum. Iar eu nu am simtit nevoia sa ii spun, pentru ca nu o simteam. Insa astazi, ca in orice alta zi, am vorbit. Si printre tot ce vorbeam noi, am incercat sa ii spun ceva frumos... Dar nu stiam ce...iar cuvintele simple si comune nu ar fi putut descrie ce simt eu defapt. Si i-am spus simplu, din tot sufletul, cu toata inima si cu cea mai mare dorinta a mea: "Te iubesc!". Si a urmat un moment lung, aproape interminabil de tacere. Simteam ca pamantul se destrama sub picioarele mele, pentru ca el nu spunea nimic. Apoi am aflat de ce. El plangea. Plangea de fericire, de incantare, placere si implinire. Asta m-a emotionat cel mai mult... Nimeni nu a mai plans datorita mie, pentru mine. Vreau sa desenez numai inimioare roz, desi detesc culoarea. Da, il iubesc si o spun din toata inima mea... care nu este foarte mare dar este toata a lui. Si el stie ca este asa si stie cat de mult il iubesc...Sper doar ca asta sa nu se termine prea curand...Simt ca este prea frumos...poate chiar si prea frumos ca sa fie adevarat... Te iubesc, ca o nebuna, neconditionat si sincer...si daca vrei tu, si pur!

:XUn dans in arta:X

M-am indragostit!

Pai, da! S-a intamplat:). Nu mi se intampla des, dar se intampla si imi pare bine(asta ca sa ii citez pe "Parazitii"). Pai da...arta face minuni. Am mai spus si o sustin sus si tare: imi place sa cred ca sunt o artista si imi place (si cred ca am un bun spirit de observatie) sa observ artistul dintr-un om. Dar la acest om, partea artistica straluceste efectiv, ca glossul unei pitipoance in fiecare dimineata in care merge la liceu. Este atat de bine definita stralucirea incat nu numai ca te orbeste, dar simti cum iti arde pielea, caci spre deosebire de gloss, aceasta parte artistica a lui, emana caldura. El este cald. Este divin in adevaratul sens al cuvantului. El este tandru, atent si ii pasa. Lui chiar ii pasa. Lui ii place ca sunt ciufulita dimineata, ca am cearcane, ca am toane, ca am momente in care sunt nesuferita, nesimtita, sictirita si respingatoare. El imi simte spiritul si il iubeste. El stie cand ceva nu e in regula cu mine. El stie cand sunt fericita. El ma face fericita. El vrea sa fie acolo, pentru mine. El vrea sa ma tina strans in brate, sa ma aiba langa el. Lui ii place ca sunt o artista. Lui ii place ca scriu, ca desenez, ca am un fuflet de copil. Lui ii place cum sunt eu. El stie ca risca sa il doara. Pentru ca eu ranesc oamenii si ii fac sa sufere, fara sa vreau. Eu sunt respingatoare. Eu nu stiu ce vreau. Dar el isi da silinta sa ma ajute sa aflu...sa obtin acel ceva...sa stiu. El este acolo cand vreau sa fie. Si nu este atunci cand vreau sa fiu singura. Eu sunt eu, iar el intelege si este cu mine. El are grija de mine. Mi-a promis. Sunt atat de indragostita azi, incat simt ca toata dragostea din lume a stat inchisa in el...Ma simt ca si cand as fi spart un purcelus de portelan in care era dragoste comprimata...toata iese acum de acolo, din inima lui, in forma de bulbuci ce ma invaluiesc intru totul. Nu stiu ce va fi maine. Dar stiu ce simt azi. Si pentru prima oara in viata, in ceea ce imi priveste sentimentele, nu imi pasa de prejudecati, de ce cred cei din jur sau de reactiile primite de la altii. El este scutul meu...iar eu sunt arma lui. Ne completam perfect. Si spun asta pentru ca el este fix ce lipseste din mine... El este partea aceea de caracter/personalitate pe care nu o am. El este acel ceva... El este piesa aia de puzzle care da farmec...da un aspect intregului. Este el si il vreau langa mine. El este el...

Crazy Love

You raise me up

Fantezie cu bale

Iti picur pe san o picatura din saliva mea... :|

Culoarea iubirii

Predomina alb si doar alb-alb.

Negru nu mai apare.

Ah, si ce vroiam negrul,

Inafara ojei tale...

Sinistri-ti ochii,

Pleoape fara petale...

Ingana-mi dragostea,

In ganduri negre, goale...

Sa furam apusul rosu

Si sa-l tinem pentru noi...

In soapte si minciuni,

Sa simtim viata in doi...

Ma regasesc in orice pata de culoare...

Mai ales in gri...Si il tin pana moare...

Daca

Daca eu aici nu as fi,

Nu eu te-as iubi...

Daca tu acolo nu ai fi,

Niciunul nu ar suferi...

Daca n-ar fi norii,

Nu ar fi nici ploaia ce ne apropie...

Daca nu vin zorii sa-mi aduca soare,

Nu te-as mai vedea si doare...

Daca n-as dormi,

Nu te-as putea visa...

Daca as opri timpul o zi,

Mi-e teama ca nu te-as mai gasi...

Daca timpul ar fi tigari,

L-as fuma,

Sa treaca intr-un minut,

Sa pot macar uita...

Dar eu sunt si te iubesc...

Tu esti si eu sufar...

Eu dorm si te visez...

Timpul nu este o tigara, iar eu nu pot uita...

Treptat, treptat...

In umbra noptii

Citesc o poezie...

O raza alba a lunii

Deseneaza o stafie.

Imi trec prin minte

Amintiri de neuitat

Si vad cu pierd iubirea

Treptat, treptat...

Eu nu stiu sa iubesc,

Dar flacara din inima

Imi arde in ochi

Atunci cand te privesc.

Si totusi pierd:

Timp, amintiri si sentiment...

Pentru ca tu esti departe,

Si nu mai esti atent.

As vrea sa pot s ama trezesc

Si totul sa fie dar un vis frumos...

Dar nu pot, pentru ca tu,

Te-ai pierdut in acest abis intunecos...

Tu, eu si lumea mea:X

As putea sa-ti spun,

Sau mai bine nu.

Dar de ce e asa de frig

Ai intelege doar tu...

In mii de ganduri

Ma afund incet

Si imi beau amintirile,

Golind inca un pet.

Astept aici, la fel de singura;

Astept sa-mi spui

De ce te-ai evaporat?

De ce sunt a nimanui?

Intre ganduri sumbre

De singuratate si prostie,

Realizez ca ai plecat,

Lasandu-mi nostalgie...

Ai plecat si ma vei uita

Cum ai uitat atunci de ea...

Eu te voi astepta mereu,

In lumea mea, cu gandul meu...

Toate femeile sunt frumoase:)

Toate femeile au un suras ce se adreseaza inimii, ceva asemanator cu fericirea. Unele au premii de frumusete, altele nu le vor avea niciodata, caci frumusetea sufletului ramane ascunsa. Toate femeile sunt frumoase si au o raza de caldura in inima lor. O blandete in priviri, o caldura ce nu poate decat sa ne faca sa ne indragostim. Toate femeile sunt frumoase datorita iubirii noastre pentru ele, care ne insenineaza viata. Esti langa ele si dintr-odata, oriunde ai fi, te simti la fel de bine ca intr-o gradina. Fie ele adolescente, sau chiar mamici, in rochii sau blugi, brunete, blonde, roscate, sau chiar cu parul alb, bunici, simti ca inima iti tresare si se incalzeste atunci cand le privesti.

Femeia este ceva divin:)

Ironica treaba

Se spune ca iti ia un minut pentru a gasi o persoana speciala, o ora pentru a o aprecia, o zi pentru a o iubi si o viata pentru a o uita:)

In mintea mea

Astazi ma regasesc stand intinsa pe pat. Este ora pranzului si incerc sa nu adorm. Sunt obosita pentru ca toata noaptea am fost treaza. Nu am putut sa dorm, de teama ca nu ma voi mai putea gandi la tine. Si chiar nu te pot scoate din mintea mea. Esti cu mine peste tot. Nici macar sa visez nu pot, fara ca tu sa fii acolo si sa te agati de orice gand de-al meu. Nu ne-am vazut mult timp, iar atunci cand te-am cunoscut si te-am vazut pentru prima oara, nu am avut de unde sa stiu ca privesc chipul pe care nu il voi putea uita niciodata... Vreau sa fiu cea mai buna pentru tine. Si vreau sa fiu si cea mai rea, ca eu singura sa pot indeplini conditia echinoxului etern, in viata ta, aceea de ordine si haos. Vreau sa fiu gravitatea din universul tau. Vreau sa fiu acolo, sa te ajut sa zbori, cat de sus iti doresti sa ajungi. Vreau sa ma lasi sa fiu acolo. Cu cat astept mai mult, cu atat mai mult mi se face frica. Ma tem ca cineva iti va fura atentia, ma tem ca sentimentele tale vor fi pentru altcineva. Da-mi doar o sansa sa iti arat cat de mult esti tu in lumea mea. Vreau ca atunci cand inchizi ochii, eu sa fiu singurul tau ghid. Vreau sa vezi cat de mult insemni. Eu nu am sens fara tine. Tu dai un sens vietii mele, tu esti cel care ma face sa gandesc asa cum iti place ca gandesc. Tu ma faci sa fiu geniala. Si daca tu nu ma crezi, daca tu imi spui ca te mint, macar incearca sa-mi explici de ce este seara acum si eu inca ma gandesc la tine...

Ana

O vezi in fiecare zi in parc, pe ultima banca, citind mereu aceeasi carte. Este la fel de linistita ca

anul trecut, cand statea pe aceeasi banca, desenand, sau scriind memorii. Ea este la fel de delicata ca ghioceii primavara. Are acelasi zambet confuz. Pentru ca nu stii daca este un zambet de fericire, sau un zambet fortat. Ana are multe probleme acasa. De fiecare data cand vine de la scoala, fratele ei o ia peste picior si ii spune ca mai bine nu s-ar fi nascut. Ea este mai mica. Dar nu este rasfatata familiei. Ana nu primeste bani de buzunar. Ana nu

vrea sa fie in centrul atentiei. Ana nu are prieteni. Toti o marginalizeaza pentru ca nu o cunoste nimeni. Multi se tem, altii o privesc cu dezinteres. Dar ea le zambeste tuturor. Ana iubeste oamenii.

Cand nu deseneaza, sau cand nu scrie, vine in parc cu cartea ei. Si uneori sta asa, cu gandurile ei si priveste copiii care se dau in leagan sau pe cei care se imbrancesc pe unic

ul tobogan din parc. In alte zile se uita la batranii care stau pe banci privindu-si nepotii jucandu-se. La ce se gandeste oare? Din cand in cand isi scoate brusc un caiet din ghiozdanul ei mereu plin si mai scrie cate ceva. Ana este asa, visatoare. Ei nu ii place sa guste placerea, ci sa o admire. Asta este in fond, placerea ei. Si uneori se gandeste ca poate maine va fi altfel. Visele ei in legatura cu viitorul, ii amplifica zilnic dorinta de cunoastere. Arta, un cuvant atat de simplu, o descrie pe Ana ca o unealta. Ea este unica tanara care vine in acest parc pentru copii si batrani. Doar ei ii place sa priveasca. Toti colegii ei sunt pe la bar acum. Poate in oras la o pizza, sau in club. Iar cand se face tarziu si soarele apune, Ana merge la lac. Si sta acolo, pe iarba, pe malul lacului si priveste soarele. Cand adie vantul cald de vara, Ana inchide ochii si pe fata ei se poate citi un zambet larg. Nu este acelasi ca in parc. De data asta poti simti incantarea din zambetul ei.

Ieri Ana a mers la doctor.

S-a simtit rau si a lesinat la scoala. Apoi a mers acolo, in parc. Nu mai are ghiozdanul cu ea, nici cartea, nici desenele, nici caietul. Se plimba printre gloata de copii ce se imbulzeau la tobogan. E frumos sa o vezi privind lumea care trece pe strada, sau copiii, sau fluturii ce zboara printre firele de iarba.

Dar o lacrima i s-a scurs pe obraz. A sters-o. Si totusi siroaie d elacrimi incep sa-i cada pe obraz. S-a intins pe iarba si a stat asa, acolo, pana dupa apus. Apoi a mers acasa.

Astazi Ana nu mai e in parc. Parca nici veselia copiilor nu mai este aceeasi. Parca si fluturii se simt obositi sa mai zboare. Parcul pare incomplet. Ana a murit. Maine o vor duce acolo, in locul pe care Ana il evita mereu:cimitirul. Ana s-a sinucis. L-a iubit mereu. Si nimeni nu a stiut. Numai Ana. Si el nici nu vrea sa auda. Nici macar acum, dupa ce ea nu mai este.

Cu ea-deschis, cu prietenii-in transa...

Totul a pornit dintr-o joaca de-a provocarea. Cei doi vorbeau pe mess. La un moment dat, ea il intreaba cand poate sa ii faca lui o vizita. Au inceput sa discute pe tema asta si au stabilit sa mearga a doua zi la el sa vada un film.

Ea il place mult.. Nu isi poate explica de ce...pur si simplu felul lui de a fi o impresioneaza profund. Ea poate citi in ochii lui o sensibilitate puternica, dar si o perversitate temporara.

Ziua sosi, iar ea tremura de nerabdare sa plece de acasa...sa il viziteze. Ea stie cat de rece este el de obicei, din mesajele de pe mess si vocea de la telefon. Dar se face ora plecarii .

Apoi ajunge acolo. Intra in scara de bloc si urca la etaj...numara fiecare treapta din pasii ei grabiti. Apoi ajunse in fata usii... Rasuflarea i se oprise in loc...sau poate ca respira atat de repede incat nu isi dadea seama daca mai respira sau nu. Dar printul ei deschise usa si o invita inauntru.

In camera lui se tolanea pe birou pc-ul. Mda...jocul lui (favorit sau nu) era deschis. L-a inchis si au preferat un film. Pe parcurs, niciunul nu a scos o vorba... Stateau in acelasi pat...dar pastrau distanta dintre ei.

Dar un film nu dureaza o vesnicie...asa ca suspansul se termina. Ea se gandea la el...la ce va urma, iar gandurile o purtau departe. O melodie cunoscuta o trezi din transa... Apoi observa ca el nu mai era pe pat...era deja la birou. Mda...ar fi vrut sa fie distractiv, cel putin asa a crezut ca va fi ziua asta. A gasit o modalitate de a-i atrage atentia.. Pernele se dovedesc prieteni, la nevoie. Si fara sa stea pe ganduri, lua o perna si arunca dupa el. In 2 secunde el era deasupra ei. Se simtea vulnerabila, dar si bine totodata. Privea in ochii lui si simtea cum se pierde usor in ganduri. Zambetul de incantare nu ii parasise buzele, insa simti cum buzele ii fura atinse de ale lui. Apoi mii de fluturi parea ca se plimbau in interiorul ei, ca si cum s-ar fi trezit la viata, dupa un somn lung. Incet-incet, mainile lui ii mangaiau gatul si talia, iar buzele lor continuau sa se atinga. Simtea cum mana ii aluneca usor pe gatul lui, pe piept si cum sarutul devenea mai intens. Se pierdu in ganduri, lasandu-le in urma, undeva departe. Fiecare rasuflare a lui o ametea incetul cu incetul, iar respiratiile lor devenira intense. Nimic altceva nu mai conta acum.. Se pierdeau intr-un simplu sarut. Si poate ca nu ar fi fost asa daca sentimentele ei pentru el, nu erau atat de puternice. Ea nu stia ce simte el...si nici acum nu a aflat. Insa atunci parea ca lumea lui era a ei...si lumea ei era a lui. Imparteau un sarut, ca si cum ar fi fost unul de adio.... Oare de ce? Apoi ea il lua in brate... Se uita la chipul lui atat de inocent si ii mangaie fruntea. "Te iubesc!"ii sopti ea. Iar el o saruta din nou. Alte clipe de saruturi dulci si mangaieri intense , urmara apoi.

Insa nimic nu dureaza la nesfarsit...

Acasa ea ii simti lipsa.. Ii era dor de el.. si fiecare clipa din viata ei, parea ca se scurge chinuitor. Il suna... dar el nu vru sa raspunda. Asa ca intra pe mess. Da! Era acolo. Inima ii batu puternic de fericire... Tasta cu repeziciune"buna. cf?"... Ins el era atat de rece ..."dnd, n-am chef de vb" ... Aceste cuvinte scrise o lovira ca un iceberg, iar frigul o cuprinse. O durere puternica ii sfasie pieptul.. Ar fi vrut ca inima ei sa nu mai bata. Nu putea intelege de ce se schimbase asa de mult... Sau poate ca asa fusese dintotdeauna...atunci de ce fusese asa de tandru, atent si dulce, cu o zi in urma?! Doar ca sa o impresioneze? Sau avea legatura cu faptul ca prietenii lui nu erau defata?

Intrebare: De ce sunt baietii atat de indiferenti cand sunt cu prietenii lor? De ce le e teama sa isi arate sentimentele defata cu ei?

Concluzie: Le este teama sa nu fie judecati de prieteni... Insa se simt stapani pe ei atunci cand au langa ei un suflet bland, calm si sincer.

Cine este el si de ce sufera ea?

Ea este o tipa destul de ciudata. Are propriul ei stil si stie ce vrea de la viata. Este destul de matura si isi face prieteni peste tot. Dar evita genul de relatii bazate pe sentimente puternice. Poate ca o va face toata viata. Sau poate k nu. Cert este ca in acea zi, sageata lui Cupidon a lovit-o in plin, iar rana este adanca si remuscarile le simte si azi... Era o frumoasa zi de iarna, una dintre acele zile de sambata in care te bucuri de ce iti place mai mult. Ea canta o piesa, care ii place foarte mult, iar el a intrat pe usa. S-au vazut...dar a trecut mult timp pana sa se cunoasca mai bine.

Blestemata aceea de zi a trebuit sa vina, iar ea se indragostise. Simtea cum sangele ii pulsa in tot corpul la vederea lui si cum parfumul lui ii mangaia toate simturile. Trebuia sa vorbeasca mai mult cu el asa ca i-a dat un SMS. Si vorbeau ore in sir, ore in care poate ca nu isi spuneau nimic, dar ea era fericita ca il stie acolo, undeva. Se hranea cu speranta de a fi cu el, ceea ce era nici mai multi - nici mai putin decat un vis cald, racit de umbrirea sperantelor stinse intocmai ca un bat de chibrit, aprins in mijlocul zapezii. El ii spunea niste cuvinte atat de frumoase, iar ea s-a lasat purtata de un val inselator, de o apa in care nu mai innotase. Asa ca naivitatea si-a facut loc printre sentimente iar durerea ei a fost sfasietoare cand el i-a spus ca nu merge... A stat ore in sir plangand si sperand ca ceva se va schimba. Insa el nu vroia mai mult, el nu tinea la ea...asa ca inima ei este si acum rece si ranita.