Nu, nu este vorba despre film. Este vorba despre mine si el. Noi-acest intreg unit de curand. Astazi a fost o zi importanta pentru mine si una mare pentru el, deci una extraordinara pentru noi. Imi place cum suna "noi". Simt ca eu sunt parte a acestui ceva...si ca in acelasi timp contez foarte mult pentru cineva. Ca sunt baza a ceva...a cuiva. I feel big! Dar cum spuneam, azi a fost o zi mare pentru amandoi. El mi-a spus "te iubesc" in repetate randuri, pana acum. Iar eu nu am simtit nevoia sa ii spun, pentru ca nu o simteam. Insa astazi, ca in orice alta zi, am vorbit. Si printre tot ce vorbeam noi, am incercat sa ii spun ceva frumos... Dar nu stiam ce...iar cuvintele simple si comune nu ar fi putut descrie ce simt eu defapt. Si i-am spus simplu, din tot sufletul, cu toata inima si cu cea mai mare dorinta a mea: "Te iubesc!". Si a urmat un moment lung, aproape interminabil de tacere. Simteam ca pamantul se destrama sub picioarele mele, pentru ca el nu spunea nimic. Apoi am aflat de ce. El plangea. Plangea de fericire, de incantare, placere si implinire. Asta m-a emotionat cel mai mult... Nimeni nu a mai plans datorita mie, pentru mine. Vreau sa desenez numai inimioare roz, desi detesc culoarea. Da, il iubesc si o spun din toata inima mea... care nu este foarte mare dar este toata a lui. Si el stie ca este asa si stie cat de mult il iubesc...Sper doar ca asta sa nu se termine prea curand...Simt ca este prea frumos...poate chiar si prea frumos ca sa fie adevarat... Te iubesc, ca o nebuna, neconditionat si sincer...si daca vrei tu, si pur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu