luni, 25 iulie 2011

M-am indragostit!


Pai, da! S-a intamplat:). Nu mi se intampla des, dar se intampla si imi pare bine(asta ca sa ii citez pe "Parazitii"). Pai da...arta face minuni. Am mai spus si o sustin sus si tare: imi place sa cred ca sunt o artista si imi place (si cred ca am un bun spirit de observatie) sa observ artistul dintr-un om. Dar la acest om, partea artistica straluceste efectiv, ca glossul unei pitipoance in fiecare dimineata in care merge la liceu. Este atat de bine definita stralucirea incat nu numai ca te orbeste, dar simti cum iti arde pielea, caci spre deosebire de gloss, aceasta parte artistica a lui, emana caldura. El este cald. Este divin in adevaratul sens al cuvantului. El este tandru, atent si ii pasa. Lui chiar ii pasa. Lui ii place ca sunt ciufulita dimineata, ca am cearcane, ca am toane, ca am momente in care sunt nesuferita, nesimtita, sictirita si respingatoare. El imi simte spiritul si il iubeste. El stie cand ceva nu e in regula cu mine. El stie cand sunt fericita. El ma face fericita. El vrea sa fie acolo, pentru mine. El vrea sa ma tina strans in brate, sa ma aiba langa el. Lui ii place ca sunt o artista. Lui ii place ca scriu, ca desenez, ca am un fuflet de copil. Lui ii place cum sunt eu. El stie ca risca sa il doara. Pentru ca eu ranesc oamenii si ii fac sa sufere, fara sa vreau. Eu sunt respingatoare. Eu nu stiu ce vreau. Dar el isi da silinta sa ma ajute sa aflu...sa obtin acel ceva...sa stiu. El este acolo cand vreau sa fie. Si nu este atunci cand vreau sa fiu singura. Eu sunt eu, iar el intelege si este cu mine. El are grija de mine. Mi-a promis. Sunt atat de indragostita azi, incat simt ca toata dragostea din lume a stat inchisa in el...Ma simt ca si cand as fi spart un purcelus de portelan in care era dragoste comprimata...toata iese acum de acolo, din inima lui, in forma de bulbuci ce ma invaluiesc intru totul. Nu stiu ce va fi maine. Dar stiu ce simt azi. Si pentru prima oara in viata, in ceea ce imi priveste sentimentele, nu imi pasa de prejudecati, de ce cred cei din jur sau de reactiile primite de la altii. El este scutul meu...iar eu sunt arma lui. Ne completam perfect. Si spun asta pentru ca el este fix ce lipseste din mine... El este partea aceea de caracter/personalitate pe care nu o am. El este acel ceva... El este piesa aia de puzzle care da farmec...da un aspect intregului. Este el si il vreau langa mine. El este el...

3 comentarii:

  1. Te Iubesc!!!:X :* :* >:D<


    Si promit ca va fii si maine,si poimaine si peste 14 zile, si peste 8 luni si peste 2 ani si intotdeauna!!! Nu cred ca infinitul e de ajuns!!! Pentru ca stiu ca tu esti aceea orice ar fii!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Defapt iar zic ceva sus si tare...esti tot si sunt tot atat cat dureaza...pana se termina:):*>:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Si in definitiv s-a terminat:)) cum e aia cu peste 2 ani? cred ca ai vrut sa spui 2 saptamani;)

    RăspundețiȘtergere